| 1.
|
IGNOR'A, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu sti, a nu cunoaste ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracţie de... - Din fr. ignorer, lat. ignorare. Sursă
: DEX'98
( 13685)
- gall |
| |
| 2.
|
IGNOR'A vb. a neglija, a nesocoti, a omite. (Te rog să nu ~ nici un element semnificativ.)
Sursă
: Sinonime
(187239)
- siveco |
| |
| 3.
|
ignor'a vb. (sil. mf. i-), ind. prez. 1 sg. ignor'ez/ign'or, 3 sg. si pl. ignore'ază/ign'oră
Sursă
: DOR
(252304)
- siveco |
| |
| 4.
|
A IGNOR//'A ~'ez tranz. 1) (studii, legi etc.) A refuza în mod constient să cunoască si să aplice. 2) (persoane) A trata fără consideraţie; a nu băga în seamă; a dispreţui; a desconsidera. 3) (probleme, datorii etc.) A trece cu vederea; a lăsa fără atenţie; a nesocoti. [Si ignor] /<fr. ignorer, lat. ignorare
Sursă
: NODEX
(338017)
- siveco |
| |
|
|